Pe străzile împodobite cu un covor pufos de cristale albe şi minunate, răsună glasurile vesele ale copiilor care aduc în casele oamenilor o preafrumoasă veste.
La geamul unei case liniştite, un băieţel angelic privea, cu o încântătoare admiraţie, mişcarea fulgilor de nea; chipul îi era mângâiat de palida lumină născută dintr-o lumânare ce se topea încet, ascultând parcă cuvintele Heruvimilor şi ale Serafimilor.
Întreaga suflare se pregătea pentru Taina ce se anunţa, cutremurându-se şi minunându-se totodată de măreţia acesteia.
– I-ai scris Moşului?
Femeia cu bucle aurii se apropie încet de băieţelul ei, sărutându-l pe creştet.
Copilul tresare uşor.
– Am scris o scrisoare, dar nu către Moş Crăciun.
– Dar cui i-ai scris, băiatul meu?
Copilul ridică privirea senină spre cerul înstelat, răspunzând în şoaptă: