,,- Dumnezeu a uitat să picteze stelele în această seară….of, tocmai în această Sfântă seară.
În ochişorii curaţi se aşterne o uşoară umbră de tristeţe.
,, – De Naşterea Sa, Pruncul Sfânt nu va avea parte de măreţia cerului înstelat…’’
Coborându-şi privirea-i minunată spre felicitarea ce o ţinea în mâinile sale, fetiţa încearcă un surâs ce ar putea topi până şi cea mai îngheţată inimă.
– Nu va avea lumina stelelor, dar va veni cu siguranţă după acest dar.
În inocenţa caracteristică minunatei lumi a copilăriei, fetiţa vroia să-I dăruiască Pruncului Sfânt un mic cadou, asemeni magilor ce I-au adus aur, smirnă şi tămâie.